Google+ Cafeluţă dis-de-dimineaţă: Jocurile de noroc – distracţie sau meserie ?

vineri, 13 decembrie 2013

Jocurile de noroc – distracţie sau meserie ?

Locația: Romania
Cafeluţă dis-de-dimineaţă
Blog personal de ştiri comentate

Jocurile de noroc – distracţie sau meserie ?

     Odată cu sfârşitul de an a venit şi bomba-surpriză pentru români. Cică statul renunţă să mai impoziteze veniturile provenite din jocuri de noroc. În schimb continuă să-i jecmănească pe truditorii cu sudoarea trupului, cei care CONSTRUIESC, cei care pun mâna şi fac ceva, se fac utili în angrenajul economiei. Impozitarea muncii grele şi favorizarea câştigurilor din jocuri de noroc nu face altceva decât să încurajeze practicarea acestora în rândul tineretului, să creeze mitul banilor mulţi şi uşor câştigaţi.
     Jocurile cu cărţi, în cazinouri, jocurile cu zaruri sau cele electronice, „păcănelele”, ba chiar şi celebra „alba-neagra”, atât de mult blamată de oamenii legii, care ar putea intra în legalitate de vreme ce nu mai este supusă impozitării ! Toate aceste jocuri sunt generatoare de venituri mari bazate pe exploatarea unui viciu uman, aşa cum este, de pildă şi fumatul sau alcoolismul. Deci cartoforii, care nu sunt decât o formă de întruchipare a slăbiciunii omeneşti de-a juca mereu, vor fi scutiţi de la impozit. Pe lângă că hotărârea aceasta favorizează viciul, ar trebui să ceară această favoare şi fumătorii şi alcoolicii care, şi ei, sunt tot forme de manifestare a viciilor umane, prin urmare ar trebui scutiţi şi ei de la plata taxelor, accizelor şi a impozitelor.
Ca să nu ne oprim aici, în urma acestei decizii părtinitoare, ar trebui desfiinţat şi monopolul de stat asupra produselor din tutun, ca să fim corecţi faţă de toţi. Unde mai pui că fumătorii, o bună parte dintre ei, lucrează şi sunt utili societăţii noastre. Unde mai pui că alcoolicii – atât beţivii cât şi consumatorii ocazionali de alcool – îşi cheltuiesc pe aceste vicii banii câştigaţi muncind, majoritatea în construcţii, fără ca să-şi mai recupereze vreodată această investiţie în propriul lor confort; judecând corect, statul român, după ce că-i taxează suplimentar, îi nedreptăţeşte faţă de „pianişti”, ruletişti şi pokerişti.
     Campaniile care se duc în ultima vreme la nivel global, în lume, împotriva viciilor şi, în special, împotriva fumătorilor prin interzicerea fumatului în spaţii publice închise, în mijloacele de transport în comun, prin tipărirea obligatorie pe pachetele de ţigări a unor mesaje descurajatoare, prin accizarea suplimentară a ţigărilor la comercializare, toate acestea sunt sortite eşecului, neavând sorţi reali de izbândă. Calculele financiare se dovedesc a nu se potrivi cu ceea ce încasează practic statul din impozite, şi asta ne face să ne întrebăm dacă nu cumva avem de-a face cu date iniţiale false introduse în balanţa de plăţi, dacă nu cumva proprietarii aparatelor de jocuri electronice de noroc, ai cazinourilor, loteriei române sau mai ştiu eu ce alte jocuri de noroc mai există legal pe teritoriul României, înşală cu regularitate statul plasând profiturile în domenii cu impozitare normală; mai trebuie precizat şi faptul că încă nu există un cadru legal pentru jucătorii de jocuri de noroc din mediul virtual, ceea ce elimină din start o sursă importantă de venituri ale statului sub forma impozitării atât a proprietarilor de site-uri specializate, cât şi a câştigătorilor la aceste jocuri. Şi atunci cum să aplici şi să respecţi ceea ce nu există încă, cum să câştigi tu, ca stat, dacă nu ţi-ai creat cadrul legal pentru a câştiga ?
     Un lucru rămâne clar: în lipsa legilor creează nedreptăţi pe care le plăteşte consumatorul, cumpărătorul şi abia într-o măsură infimă, comerciantul care îşi stabileşte preţurile în funcţie de taxele ce le datorează statului, preţuri plătite, până la urmă, tot de cumpărător. Şi e clar că nu-i corect, că nu e din vina noastră, a poporului, ci din vina celor pe care i-am ales să se ocupe de asta. La noi nu plăteşte cine greşeşte, la noi singurul plătitor este poporul, indiferent de cel ce nu-şi face datoria sau şi-o face abuzând de funcţia sa sau, pur şi simplu, greşind pentru că nu are pregătirea necesară şi a fost angajat prin nepotism. În toate aceste cazuri, plăteşte… poporul !