Pentru că tocmai am ascultat la radio o rubrică despre
post – ştiţi dumneavoastră, postul religios, ziua sau zilele în care
credinciosul renunţă la carne şi produse din carne – iar în rubrică se prezenta
dialogul dintre unul ce ţinea post şi altul care nu postea, de fapt o pildă
părtinitoare în care doar cel ce postea îşi susţinea alegerea, ei bine, eu cred
că adevărul este departe de mesajul transmis în acest eseu.
În acceptul său, cel ce postea îşi arăta credinţa
renunţând, de bună voie şi nesilit de nimeni, să mănânce carne. Celălalt,
susţinea că, de fapt, cel ce posteşte nu avea voie să mănânce carne, evident,
din motive medicale; probabil ambii protagonişti făceau parte din categoriile
sociale care au la discreţie carne în meniul zilnic, pentru că altfel nu-mi
explic snobismul de-a ignora faptul evident că majoritatea oamenilor nu-şi
permit carnea, în starea sa pură, în fiecare zi, preferând produsele din
amestecuri de carne cu alte ingrediente, ceea ce reduce simţitor efectul
necruţător al cărnii asupra organismului uman, pentru că, pe de altă parte,
tangenţial, în pildă se vorbea şi despre „curăţirea” corpului, „purificarea” sa
prin post.