Google+ Cafeluţă dis-de-dimineaţă: Legea lui Ţepeş

miercuri, 31 iulie 2013

Legea lui Ţepeş

Locația: Romania
     Serios, se pare că nesimţirea şi sfidarea nu mai au limite, iar noi parcă am devenit imuni la nesimţiţi, nu mai reacţionăm în nici un fel, acceptăm o coabitare bolnăvicioasă cu cei care ne jignesc inteligenţa, ne-am obişnuit să fim trataţi ca nişte sclavi. Ar fi fost demult cazul să încetăm cu această cronică pasivitate care nu face altceva decât să le încurajeze tupeul. Bunăoară presa ne "gâdilă" neplăcut simţul dreptăţii descoperind aspectele care ne vizează în mod direct şi ne afectează viaţa, dar nu-i acordăm importanţă, citim, oftăm, şi ne întoarcem la problemele de zi cu zi, probleme pe care le avem tot datorită indolenţei noastre.
     Aşa am aflat, de pe site-ul Antenei 3, că unii foşti parlamentari, cu toate că în noul mandat, de buni ce-au fost, n-au mai reuşit să-şi păstreze condiţia de parlamentari, s-au fofilat cum au ştiut ei mai bine (şi au ştiut !)
ajungând, până la urmă, tot în ministere, ca angajaţi. Bineînţeles, tot pe salarii babane, urmând exemplul mentorului lor din capul statului. Puteţi citi integral articolul "Politicienii care n-au reuşit să mai obţină un nou mandat au devenit funcţionari în Parlament".
     Ar fi iminentă constituirea unei comisii care să se ocupe cu anchetarea fiecărui parlamentar, indiferent de culoarea politică arborată la catargul politic, pentru că toţi sunt o apă şi-un pământ, mai ales că se plimbă în voie de la un partid la altul, astfel încât în orice moment să fie cât mai aproape de oportunităţile care i se oferă. Cei mai abili lucrează din umbră dar, chiar dacă nu vor fi prinşi cu fiecare mâţă din sac, măcar cu câteva tot vor pica în plasă, suficient pentru a fi destituiţi din funcţii în cel mai ruşinos mod cu putinţă. Justiţia ar trebui să meargă până la capăt şi să recupereze şi valoarea eventualelor sigure furturi descoperite, în aşa fel încât persoanele respective să fie terminate din toate punctele de vedere.
     Măcar câteva zeci de astfel de parlamentari să fie prinşi şi condamnaţi, confiscate averile lor şi ale familiilor, şi ale tuturor celor cu care au intract în contact politic, social sau ca afacere, şi s-ar mai potoli mania sfidării poporului de la înălţimea fotoliilor lor. De acord, asta s-ar întâmpla de frică şi nu din bun-simţ, dar asta n-ar avea nici un fel de importanţă, atâta timp cât e singura soluţie prin care ar mai putea fi opriţi de la jaful naţional la care se dedau "en-gros", la grămadă.